Love story

      In bratele lui puternice nimic nu pare imposibil.Povestile o transpun si pe ea in lumea copilariei lui..parca se trezesc amandoi uimiti de muntii de zapada ce se interpun intre ei si exterior….Vocea lui ii pare cea mai frumoasa melodie pe care a auzit-o in ultima vreme…Poate e de la vinul fiert cu aroma de scortisoara si portocale…sau nu…Vinul n-a facut decat sa le incalzeasca trupurile si sa le faca sangele sa fiarba in vene…saruturile devin din ce in ce mai dese,mai agresive iar hainele din ce in ce mai putine…Goi, in fata semineului, umbrele trupurilor lor parca ii inchipuie a fi zeitati din mitologia greaca, el Marte,ea Venus…

Ca la 26 de ani

 E cel putin ciudat sa fii mare:).

E ciudat,e greu,e frumos…sa fii mare.

Am ajuns la 26 de ani si inca nu stiu care e visul meu.Am pornit intr-o călătorie la finele căreia sper sa pot spune ca am descoperit care e visul meu.Odata descoperit, va deveni telul meu,imi voi canaliza toate puterea pentru a-l fructifica.

Consider ca toți avem un talent,o pasiune,un vis dar nu toți avem norocul sa-l descoperim la timp.Unii il descoperă in copilărie,fie de ei înșiși,fie de părinți sau apropiați si il cultiva,alții nu-l descoperă toată viața.Eu nu vreau sa fiu in categoria celor ce mor fără sa-si fi trăit visul.

Simt in interiorul meu o forța,o dorința ce clocoteste asemeni lavei intr-un vulcan gata sa erupă.Stiu ca pot, vreau mai mult dar trebuie sa aflu de ce si pentru ce,trebuie sa aflu încotro sa revars vulcanul din interiorul meu.Voi v-ați descoperit visul?:)

Sarbatori

A venit si iarna…Odata cu ea vin si sarbatorile…moment mult asteptat de cei mici mai ales…Cand eram copil,vacanta de Craciun era al doilea moment mult asteptat dupa prima zapada!Era frumos!N-aveam nicio grija in casuta mea tot timpul plina din mijlocul Baraganului!Si mosul..cat il mai asteptam:)!asta pana prin clasa a I a cand am aflat ca de fapt si de drept Mos Craciunul cel cu barba alba,costum rosu,reni si cadouri sunt de fapt parintii.Si am aflat asta pentru ca in acel an ai mei n-au avut bani sa ne cumpere mai nimic..trist!Prin clasa a doua deja aveam discutii contradictorii cu invatatoarea pe tema Mosului!Am fost un copil rau spulberandu-le visele nevinovatilor mei colegi.Anii au trecut iar nerabdarea cu care asteptam sarbatorile s-a diminuat..s-a transformat gradual in momentul venirii acasa,la tara,apoi tot ce conta in acele zile erau momentele petrecute cu cei dragi,adica mama,tata,cei 3 fratii ai mei si o sumedenie de rude pe care le vedeam de-a lungul celor 3 zile,ca acum 2 ani povara pregatirilor sa atarne doar pe umerii mei.Iar anul trecut a fost primul Carciun fara mama…:|De atunci toate s-au schimbat.Locul caruia ii spuneam „”acasa „”nu mai e acolo…Nici sarbatorile nu mai sunt la fel sau nu le mai simt eu la fel!Mi se pare ca in aceasta perioada toti suntem fatarnici,agitati si facem totul din obligatie( pentru ca asa e traditia)si nu din suflet!Anul trecut le-am daruit tuturor apropiatilor cadou carti.si nu orice fel de carti…alese fiecare dupa personalitatea  si in functie de preferintele lor.Mi-am zis ca e mai bine sa le fac un cadou pentru suflet si minte iar nu pentru trup,asa ca am strecurat pe prima pagina si cate un gand bun:)Iar  anul acesta am hotarat sa fac Craciunul departe de ce-a mai ramas din  ai mei.O sa plec la Satu Mare si astept cu nerabdare sa ma pun la drum:) Eheee si m-asteapta un drum lung dar cu toate astea vreau sa ies din rutina zilnica si simt ca asta e cea mai potrivita ocazie.Acolo ma asteapta o persoana draga mie,omul care mi-a fost alaturi in cele mai grele momente din viata mea dar si in cele mai frumoase!Mi-e dor de ea!Mi-e dor sa fiu iar copil si sa ma bucur de sarbatori ca odinioara….Necrutatorul timp s-a asternut peste toate iar acum nu sunt decat amintiri frumoase…..Imagine</
Continuă lectura

Cu ce ramai dupa ce totul a luat sfarsit…..?

Si cum toate care au un inceput au si un sfarsit nu-mi ramane decat sa ma intreb”Cu ce am ramas din toata povestea asta?”Raspunsul mi-l dau dau eu insumi…Cu experienta.Toate intamplarile de zi cu zi,toate relatiile,toate prieteniile legate,toti oamenii pe care i-am cunoscut isi pun amprenta asupra mea pentru ca de la fiecare invat lucruri noi(mai bune sau mai rele).Despartirile isi au si ele rostul lor si de fiecare data latura mea optimista isi face simtita prezenta spunandu-mi ca o sa-mi treaca si poate D-zeu are un alt plan pentru mine si mi-a pregatit ceva mai bun!Intotdeauna e loc de mai bine iar pentru leul din mine aflat intr-o continua  perfectionare este o provocare!Traiesc din provocari si mi-e teama de esec ceea ce ma face sa-mi asum riscuri doar cand gandesc cu inima….!Si uite ca de fiecare data cand imi propun sa fiu spontana si sa nu mai intorc situatiile pe o parte si pe cealalta pana gasesc cea mai buna solutie,am de pierdut.Bine…sa nu exagerez,nu se intampla tot timpul.

Si totusi,cu ce ramai dupa ce totul a luat sfarsit?

In primul rand cu amintirile ce sunt mai pregnante in primele zile…inca imi amintesc cum isi lasa umil capul in poala mea,cersind parca,asemeni unui pisoias sa-i mangai parul pana adoarme..:)Pff…si tresar deodata din reverie ca si cand in linistea unei adanci nopti de iarna,un ram imi bate in geam atat de violent incat imi disturba putinele ore in care sunt imuna la tot ceea ce ma inconjoara.

Si-am cunoscut oameni,si-am vazut locuri,si-am facut lucruri pe care nu le-as fi facut daca nu era El!In esenta,oamenii pe care i-am cunoscut si-au lasat amprenta asupra mea;tipologii desprinse parca din romanele balzaciene.Oameni de prezenta carora as vrea sa ma mai inconjor dar stiu ca or sa mai fie altii si altii…La 22 de ani consider ca e abia inceputul a multe.Si in”multe” am concentrat toate experientele mele in plan profesional si personal!

Si-acum mi-e dor….Imagine